Este sâmbătă seara
Şi un clopot vesteşte
Duminica de mâine...
Dang, dang, dang-dalang...
Sună dogit, ca un om obosit
Care a trudit din zori la asfinţit.
Dar mâine iar se primeneşte
Şi de slujbă se găteşte...
Dang, dang-dalang, dang-dalang...
Pe creştini îi cheamă
Cu dangăt sprinţar
Şi sunet-răsunet mai clar.
Dang, dang-dalanga-dang
Liturghia vesteşte clopotul vioi
Căci slujba e-n toi,
Dar câţi au trecut al bisericii prag?
Dang-dang, dang-dang...
Slujba-i pe sfârşite
Şi la ale lor dau fuga
Creştinii pe grăbite...
Dang-dang, dang-dang...
Amurgul se lasă, vecernia începe.
Iar acatistele străpung duios
Ale sufletelor fine coarde...
Dang... dang...
Ziua este gata, slujba-i isprăvită
Pe creştini ’i-aşteaptă din nou munca oropsită
Ce v-a-ncepe-ndată după noaptea isprăvită.
Doar vag îmi mai aduc aminte starea de linişte pe care o ai la ieşirea dintr-o biserică.
RăspundețiȘtergereInteresant de urmărit dacă, în timp, "relaţia" mea cu Dumnezeu se va repara.
Respect însă ce îl ţine la suprafaţă, pe fiecare în parte.
Irinuco, ralaţia ta cu Dumnezeu este reparată. Nu neapărat mersul la biserică o determină.
RăspundețiȘtergereBiserica este un loc de adunare a unei comunităţi formată din oameni care spun că ei cred în Dumnezeu. Dar faptele lor nu întotdeauna se potrivesc cu ce spun.
mulţam, Liviu ! :)
RăspundețiȘtergere