Jurnalul babelor

E 1 martie. Au început şi babele anului 2013. Baba de astăzi a fost mohorâtă dimineaţa şi însorită după amiază. Un vânt liniştit a suflat de dimineaţă până seara, fapt pentru care a fost o babă rece. Luată pe ansamblu a fost o babă faină.

A doua babă s-a trezit îmbufnată şi a pornit la drum mergând de-a valma: când cu soare, când fără, după cum alergau pe cer norii răzleţi, în timp ce vânticelul rece continua să adie. Nu a fost urâtă nici ea.

Astăzi este cu noi cea de a treia babă. A venit veselă pentru că soarele râdea pe cerul senin, deşi bruma era prezentă pe smocurile de iarbă rămase în urma unor lucrări din zonă.

A venit şi rândul babei cu numărul patru. Însorită şi ea, dar răcoroasă.

O nouă babă senină a pornit la drum. Baba cu numărul 5 pe tricou râdea că afară era soare dar şi ea a fost răcoroasă la fel ca şi suratele ei.

Astăzi a venit la noi o altă babă. Este cea de-a 6-a. Nu ştiu de ce dar s-a trezit îmbufnată şi îmbufnată a rămas toată ziua. De frica ei până şi soarele s-a ascuns în spatele norilor de plumb şi a stat acolo până a luat prânzul, după care şi-a făcut apariţia.

O babă îmbufnată se plimbă azi pe uliţele burgului. Este baba ce poartă numărul 7 pe o mânecă mai acătări a cojocului rupt. Merge cu capul aplecat pentru a nu vedea norii ce ascund soarele. Cu toate acestea are parte de o zi mai călduţă decât suratele ei.

Altă babă tot îmbufnată se plimbă azi prin burgul meu. Ba mai mult. La revărsatul zorilor a vărsat şi câteva lacrimi de ciudă că a trebuit să se trezească din somn, apoi pe parcursul zilei a mai picurat câteva. A fost baba cu numărul 8, babă care a plecat de la noi tot plângând.

De 5 minute a pornit prin burg şi ultima babă. Este baba ce poartă cu ea numărul 9.

Morocănoasă, lipsită de vlagă, smiorcăită şi după masă cu uşoare urme de bună dispoziţie, când de altfel câteva gene de soare au reuşit să străpungă norii ce-l înveleau, a plecat şi ea peste mări şi ţări. Ei, pentru că a fost şi baba mea, i-am făcut câteva fotografii. Iată-le: