Fotografiile - oglinda realităţii

Articol scris pentru Blog Power 59

Tema propusă pentru următoarea săptămână de Mirona Mitache, noul lider de opinie, este:

Fotografiile – realitate sau imaginaţie?

- Cât suflet există într-o fotografie?

- Poate o fotografie să redea mai mult decât vede ochiul?

- Este mesajul unei fotografii acelaşi pentru orice privitor?

O temă ce mă atrage având în vedere că-mi place să fotografiez şi am avut ocazia să văd multe fotografii făcute de copii, adolescenţi şi adulţi, fotografi amatori începători sau avansaţi.

În primul rând fotografiile sunt copii ale realităţii. Ele pot fi alb-negru sau color. Fotrografiile color neprelucrate redau într-o măsură mai mare sau mai mică realitatea în funcţie de felul în care este făcută setarea aparatului de fotografiat, iar fotografiile prelucrate ne dau culorile în funcţie de preferinţele fotografului operator.

Orice fotografie conţine în ea o mică parte din sufletul celui care o execută pentru că fotograful o face cu pasiune din pasiune. De aceea pot spune că fotografiile au viaţa lor interioară şi peste ani ele vorbesc celor care le privesc cu interes indiferent dacă sunt doar fotografii amintiri sau fotografii document.

Pe vremea când executam fotografii pentru alţii le priveam atent nu pentru a vedea persoanele din ele, ci pentru a vedea ce ascundeau acele fotografii. Atunci am văzut multe imagini auxiliare date de limbile focului sau de lumina reflectată de anumite obiecte. Cu puţină imaginaţie găseam diverse chipuri în nori şi luciul apei. Toate aceste imagini auxiliare erau o lume paralelă scoasă din fotografiile celor care aveau mai puţină experienţă la fotografiat şi făceau instantanee fără a căuta alegerea unghiurilor de fotografiere.

Din cele relatate mai sus reiese şi faptul că mesajul fotografiilor nu este acelaşi pentru toată lumea. Mulţi dintre cei care-mi aduceau filme la prelucrat spuneau că ei nu au văzut aşa ceva când au fotografiat şi le arătam imaginile auxiliare din fotografii. Alţii spuneau că ei nu şi-au dat seama ce "pată" este acolo, dar după ce le spuneam ce văd eu, completau cu ceea ce vedeau ei. A fost un dialog plăcut, dar din păcate a fost, căci timpul a trecut ireversibil.

Alte articole despre fotografii:
- http://atitudineslaba.blogspot.ro/2013/03/visul-meu.html

- http://nymphtamine.blogspot.ro/2013/03/fura-timpului-o-clipa.html
- http://simonikool.blogspot.ro/2013/03/clipe-inramate.html#disqus_thread
- http://simplu.mixnet.ro/2013/03/stop-cadru/#comment-1196
- http://mironamitache.net/2013/03/08/suflete-in-imagini/