Jocurile vieții

Articol scris pentru

Proba 11. Jocurile copilăriei versus jocurile vieții de adult

la concursul 

2013

Temă propusă de

 http://www.nemira.ro/

De la fragedă pruncie la adânci bătrâneți viața se joacă permanent cu noi. Nu ne slăbește o clipă și fiecare perioadă a vieții își are jocurile ei specifice, jocuri mai mult sau mai puțin complexe.

În timpul copilăriei mele ne jucam cu puști de soc călărind cai din „bâte” de floarea soarelui. Dar ne jucam cu puști și eram mândri de ele pentru că erau făcute de noi. AMINTIRI, amintiri... Amintiri ce mă duc niciunde spre nicăieri, dar este totuși o AMINTIRE dintr-o copilărie frumoasă. Acea amintire se numește satul în care am copilărit și oamenii ce mi-au purtat de grijă.

 Astăzi copiii se joacă cu puști machetă, fidele puștilor adevărate. În cartierul meu văd doi copii în jur de 10 ani frecând toată ziua două pistoale mitralieră copii (cu accent pe „o”) fidele ale puștilor americane. Sunt echipați în ținută de pușcași marini și fac demonstrații de ceea ce au învățat pe nu știu unde. Probabil la Școala de luptă 

La școala unde învață Ioana am văzut un puști, tot în jur de 10 ani, care de cum a ajuns în curte, în pauză, a început să facă demonstrații de karate aplicând diverse lovituri unor băieți mai mari ca el, lovituri învățate din filmele și jocurile vizionate la nesfârșit. Dar și pe vremea mea erau bătăuși, însă nu foloseau tehnicile de acum. Erau mai rudimentari.

În ce mă privește nu am transformat jocurile copilăriei în jocuri de adult. Trecerea de la o anumită etapă a vieții la alta am făcut-o fără să-mi dau seama și am uitat jocurile copilăriei. Cu mine viața a fost relativ dură și tot ce am învățat a fost fără „dascăli” și fără să urmez exemplul eroilor din cărțile citite. Aventurile „Decameronului” nu mi s-au potrivit, peripețiile „Elevului Dima dintr-a VII-a m-au lăsat rece, la fel ca și aventurile altor personaje.

Am citit prezentarea și recenzia romanului „Jocul lui Ender”. Nici vorbă să mi se potrivească, mai ales că sunt la o vârstă înaintată când nu mai sunt influențat de ceea ce citesc. O anumită categorie de cititori ar putea fi influențată de Ender, dar și acea categorie preferă demonstrațiile practice din sălile de lupte nemaiavând timp și chef de citit, nici răbdarea necesară citirii unui roman.   

Deh, lumea a evoluat, copiii s-au dezghețat și ne mai întrebăm de unde atâta violență. Ar mai fi  Jocurile foamei. O realitate crudă a zilelor noastre pentru că unii fac foame neavând ce mânca, iar alții fac „foamea puterii”. O foame mai chinuitoare decât foamea biologică. O foame cu mai mulți competitori prezenți la start, dintre care doar unul va fi învingătorul.Aceasta este de fapt și urzeala  din „Urzeala tronurilor”: goana după putere.

Iată doar trei romane din bogata colecție NEMIRA  care cochetează cu noi, cititorii mai mult sau mi puțin împătimiți. Sunt trei romane recomandate pentru a fi citite de către iubitorii de literatură bună și a cunoaște o anumită realitate ce ne duce de la jocurile copilăriei la jocurile vieții de adult.

 cuvinte cheie utilizate: „Jocurile foamei”, „amintire”, „urzeala”, „copilarie”, „Scoala de Lupta”.