toamna apare intotdeauna cu un zibet nostalgic..si este un anotimp al calmului si blindetii cel putin asa o vad eu, iar fotografiile tale surprind aceasta stare
Senina si incruntata, cu galben, aramiu si verde, cu lumina si intuneric frumos ai reprezentat-o pe doamna zi de toamna. Undeva, acolo, am vazut si "umbra paznicului portii". :) Zile fericite iti doresc!
Mi se pare asa linistit si aerisit totul - sa te tot plimbi, sa stai si sa admiri frumusetea toamnei!! Multumesc mult pentru fotografiile pe care le-ati impartit cu noi :) cu drag rux
NU pot sa-mi dau seama cum reusesti sa faci fotografii care sa transmita asa un "acasa" al tau si al familiei tale asa de bine si de frumos. Iar, zau, ultima fotografie mie mi se pare ca poate reprezenta un soi de "acasa" familiar pt o intreaga generatie de oameni familisti, si nu neaparat asa din Romania, dar ceva mai larg universal legat de vieti de oameni cu familie de tip modern contemporan, pe care efectiv nu ma simt in stare sa-l explic. Nu as putea sa explic de unde am aceasta senzatie de familiaritate, pt ca desigur ca nu am fost niciodata pe unde esti tu, eu nici nu am o familie a mea propriu-zisa decat cea de cand eram mic de la mama si tata, (plus bunicii si matusile, etc), dar pozele care sa reprezinte familia mea proprie specifica de origine sunt oarecum altfel, legate de cand eram mic de tot, plus mai specific legate de figuri de oameni, si mai mult de interioare decat de exterioare, insa am fost ca adult in drum catre o posibila vizita la diverse familii si am stat de vorba eu cu oameni familisti din diverse culturi contemporane, si zau daca ultima poza nu mi se pare o poza tipica pt un familist oarecare dintr-o zona temperata a unei parti uriase a emisferei nordice, nu toata, dar oricum o parte imensa, desi nu reprezinta decat un drum pe langa o sosea in ploaie seara toamna. Poate e si felul in care privesc eu aceasta sosea, si e o senzatie pe care am avut-o adesea seara cand mergeam catre casa si stiam ca lumea din jur se duce acasa de la serviciu la familiile lor, si ma simteam bine asa daca stiam asta, desi, ma rog, o idee nostalgic ca nu am si eu familia mea, dar ma rog totusi nu la nivel de oropseala de Fetita cu Chibriturile, ci pur si simplu doar asa un gand al oricarui posibil trecator solitar pe o sosea suburbana intr-o seara oarecare de toamna ploioasa, o idee sau senzatie mai degraba, cred eu, literara, care poate fi exemplificata si prin titlul unui roman al d-lui Italo Calvino, pe care l-am cumparat mai de mult cu gandul sa-l citesc insa nu am apucat sa-l citesc niciodata, "Daca intr-o seara de iarna, un calator".
frumoasa este ziua dar si înserarea, din fotografiile tale de toamna.
RăspundețiȘtergereNoapte buna!
Happy WW! ☺
Mulțumesc pentru apreciere și pentu urare.
ȘtergerePoate mi se pare,dar toamna ne incanta ca o pozam e unde o prindem.Gresesc? E si frumoasa,se vede si din imaginile tale.Noapte buna!
RăspundețiȘtergereMie-mi place să fac fotografii în fiecare anotimp pentru că își au farmecul lor.
ȘtergereWonderful trees with great fall colors in these beautiful pictures!
RăspundețiȘtergereThank You.
ȘtergereToamna ruginie cu peisaje romantice!
RăspundețiȘtergereFrumos spus.
ȘtergereBună dimineaţa... într-o dimineaţă rece :)
RăspundețiȘtergereFrumoase fotografii, trei dintre ele chiar îmi plac foarte mult.
happy WW!
Mulțumesc pentru urare.
Ștergereultima este excepțională!
RăspundețiȘtergerebună dimineața!
Mă bucur că-ți place.
ȘtergereSă ai o zi liniștită.
ce repede au fugit frunzele din pomi!
RăspundețiȘtergerePeste două săptămâni ne bate Brumar la ușă.
ȘtergereDoar eu am rămas cu toamna neculeasă în imagini. Frumoase fotografii, iar ultima este spectaculoasă.
RăspundețiȘtergereMai ai puțin timp la dispoziție. Într-o zi poți aduna ceva fotografii de toamnă.
ȘtergereImi plac copacii aceia singuratici, mai ales cand sunt pe cale sa-si piarda vesmantul...
RăspundețiȘtergereMă bucur că-ți plac fotografiile mele.
ȘtergereBună Liviu!
RăspundețiȘtergereSuperbe fotografii!
O zi minunată îți doresc!
Muuulte frunze luminoase :) Mi le inchipui dansand in vant ... Numai bine, Liviu !
RăspundețiȘtergereToamna, un anotimp de poveste... O zi plăcută!
RăspundețiȘtergerefrumoase culori are toamna ta!
RăspundețiȘtergereImi plac toate fotografiile:P
RăspundețiȘtergereSa ai o toamna linistita si o seara frumoasa!
Peste tot a venit toamna, imi plac imaginile de toamna, surprind o sumedenie de culori de la galben la rosu..si tot asa. Ale tale sunt chiar reusite!
RăspundețiȘtergereMulțumesc.
ȘtergereToamna nu iarta nicio zona :)
RăspundețiȘtergereO seara frumoasa:)
Deci a venit si acolo...
RăspundețiȘtergereNimic n-o sperie pe doamna Toamna, nici macar zidurile cetatii :)
Frumoase imagini! O seara placuta, Liviu draga!
toamna apare intotdeauna cu un zibet nostalgic..si este un anotimp al calmului si blindetii cel putin asa o vad eu, iar fotografiile tale surprind aceasta stare
RăspundețiȘtergereSenina si incruntata, cu galben, aramiu si verde, cu lumina si intuneric frumos ai reprezentat-o pe doamna zi de toamna. Undeva, acolo, am vazut si "umbra paznicului portii". :)
RăspundețiȘtergereZile fericite iti doresc!
Mulțumesc.
ȘtergereFrumoasa prezentarea ta !
RăspundețiȘtergereMulte salutari!
Mulțumesc pentru apreciere.
ȘtergereFrumoasa toamna in burg!
RăspundețiȘtergereMă bucur că-ți place.
ȘtergereMi se pare asa linistit si aerisit totul - sa te tot plimbi, sa stai si sa admiri frumusetea toamnei!!
RăspundețiȘtergereMultumesc mult pentru fotografiile pe care le-ati impartit cu noi :)
cu drag
rux
NU pot sa-mi dau seama cum reusesti sa faci fotografii care sa transmita asa un "acasa" al tau si al familiei tale asa de bine si de frumos. Iar, zau, ultima fotografie mie mi se pare ca poate reprezenta un soi de "acasa" familiar pt o intreaga generatie de oameni familisti, si nu neaparat asa din Romania, dar ceva mai larg universal legat de vieti de oameni cu familie de tip modern contemporan, pe care efectiv nu ma simt in stare sa-l explic. Nu as putea sa explic de unde am aceasta senzatie de familiaritate, pt ca desigur ca nu am fost niciodata pe unde esti tu, eu nici nu am o familie a mea propriu-zisa decat cea de cand eram mic de la mama si tata, (plus bunicii si matusile, etc), dar pozele care sa reprezinte familia mea proprie specifica de origine sunt oarecum altfel, legate de cand eram mic de tot, plus mai specific legate de figuri de oameni, si mai mult de interioare decat de exterioare, insa am fost ca adult in drum catre o posibila vizita la diverse familii si am stat de vorba eu cu oameni familisti din diverse culturi contemporane, si zau daca ultima poza nu mi se pare o poza tipica pt un familist oarecare dintr-o zona temperata a unei parti uriase a emisferei nordice, nu toata, dar oricum o parte imensa, desi nu reprezinta decat un drum pe langa o sosea in ploaie seara toamna. Poate e si felul in care privesc eu aceasta sosea, si e o senzatie pe care am avut-o adesea seara cand mergeam catre casa si stiam ca lumea din jur se duce acasa de la serviciu la familiile lor, si ma simteam bine asa daca stiam asta, desi, ma rog, o idee nostalgic ca nu am si eu familia mea, dar ma rog totusi nu la nivel de oropseala de Fetita cu Chibriturile, ci pur si simplu doar asa un gand al oricarui posibil trecator solitar pe o sosea suburbana intr-o seara oarecare de toamna ploioasa, o idee sau senzatie mai degraba, cred eu, literara, care poate fi exemplificata si prin titlul unui roman al d-lui Italo Calvino, pe care l-am cumparat mai de mult cu gandul sa-l citesc insa nu am apucat sa-l citesc niciodata, "Daca intr-o seara de iarna, un calator".
RăspundețiȘtergere